incredibilul alberto și uimitoarele lui poezii de dragoste


sunt un tip mișto
chiar prea mișto
sunt atât de tare încât ling oglinda când mă privesc
nu aș putea să renunț niciodată să vorbesc despre mine
despre extraordinarele mele poezii
despre toate gagicile care uită la mine ca la ultimul don juan în viață
sunt atât de incredibil
atât de extraordinar încât orice text, orice cuvânt pe care îl scriu
devine o biblie a poeților online
câștig toate concursurile de poezie doar cu numele meu atotputernic
chiar și președintele mă hărțuiește cu tot felul de comentarii lingușitoare pe facebook
sunt sătul de atâta glorie literară încât vreau să o împart și cu voi
muritorlor care îmi slăviți toate poeziile de dragoste
așa că veniți și luați poezie
veniți și luați lumină
veniți și luați iubire
azi e ziua în care sunt în cea mai deplină erecție poetică

am reușit să-mi îndeplinesc visul, mi-am luat un mercedes clasa p(oezie), mașină de barosani


toată lumea mă arată cu degetul pe stradă
ca-n filmele cu proști și muți
apoi apare cineva cu niște bucăți albe de carton pe care scrie
poeziile sunt bune, sunt un fel de mâncare pentru inimile rupte
țara asta nu are niciun poet acum
doar o droaie de useri ce se alintă pe site-urile de profil (pe un singur carton)
închid ochii, îi deschid repede ca să rup pelicula asta fantasmagorică
tot ce-mi place e că e liniște
muuuultă liniște
așa că gândesc pe un alt carton
revoluțiile se măsoară după numărul poeziile din ziare
deci nu avem nimic nici anul ăsta
ha-ha
spuse avocatul iubirii on-line

hai că ne mai alintăm și data viitoare

Campanie împotriva utilizării anglicismului “locaţie” ca “amplasament”


Articol preluat de pe blogul http://maskirovka.wordpress.com/

Folosirea cuvântului “location” din limba engleză în limba română ca “locaţie” este profund greşită.
Iată cum defineşte dicţioarul englez-român termenul “location=amplasament”.
De aici putem folosi câteva sinonime: adresă, destinaţie.
Iată cum defineşte Dex-ul termenul “locaţie “:
LOCÁȚIE, locații, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ♢ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

Prin urmare folosirea termenul de locaţie mai ales de mass-media ca fiind amplasament este o eroare şi o forţare a limbii române de a împământeni un termen nou.
Expresii de genul: “care este locaţia”, “unde este locaţia”, “mă aflu în locaţia”, “locaţia pe strada x”, sunt total greşite.

Puteți citi articolul aici.

poemul taxă


într-o zi am să povestesc tuturor despre viața mea dublă
am să destup o sticlă din vinul adus din Spania
ușa am să o las larg deschisă
voi scoate paharele de la mama, paharele acelea pe care le păstrez pentru ocazii speciale
voi pune masa din bucătărie în mijlocul sufrageriei
și am să las pe oricine va dori să îmi asculte povestea vieții
voi așeza toate pozele cu tine peste tot prin casă
la baie, la bucătărie, la intrarea în apartament
voi scoate cadourile de la tine
voi suna toți prietenii care au plecat de mult dintre noi
pe tata, pe bunicu’, am să le scriu copiilor din Africa despre tine
pentru că toți trebuie să te cunoască
vii, morți, săraci, bogați
absolut toți trebuie să-mi cunoască povestea vieții
și ca totul să fie perfect am să țin un discurs
în mijlocul sufrageriei
un fel de
hai să vă spun și vouă de ce nu ies din casă cu zilele și scriu poezii pe toate site-urile literare
e o poveste lungă
să bem un pahar de vin pentru ea
este aici cu mine
în mijlocul inimii, mă privește și mă mângâie tandru pe spate încurajându-mă
spune-le tot albert
spune-le cât de mult mă iubești

poem ediție limitată


dragostea asta e cretină
o scupi, îi rupi mâinile, picioarele
o gonești în chiloți pe scări, o cerți în fața vecinilor
degeaba, dragostea are carnet roșu, de spitalul de nebuni
îți sare în gât, te apucă de coadă
îți fumează toate țigările
te exfoliază
te obligă să scrii poeme în care plângi după părul ei negru lung
după săruturile ei, după vaginul ei
te obligă efectiv
mă sună la 6 dimineața să își ceară poemul promis
ca și când și-ar lua ofranda de sânge
și eu, prost și indulgent întind palmele exact ca în școala generală
când mă lovea tovarășa dirigintă cu rigla la palmă că am fost obraznic
totuși mă întorc mereu la ea, o pun să-și miroasă părul, să-și atingă sânii
doar bestiile au nevoie de iubire ca de un mesia