Motto: ”Aripile păsărilor se curbează într-un mod nemaiauzit
Cerul se apropie de pământ ca un copil în preajma unor ecleruri”
Între nebunie și iubire e o fâșie deșertică
pe care umblu în picioarele goale
mă ustură, mă doare, sângerez, dar eu mă gândesc la tine
și atunci îmi vin în minte scenele din război în care soldații se gândesc în tranșee la iubitele lor
da, alberto
ești îndrăgostit, femeia asta te scoate din trupul tău uscățiv, alberto, te așează pe un platou de argint pentru a te devora fără sare, fără mirodenii
predă-te, alberto, de aici nu scapă nimeni
iubirea asta te transformă
nu îți cresc aripi, nu îți crește nicio altă inimă
ci primește solzi, primești încă două picioare și 10 degete pentru a te putea strecura
totuși, alberto
femeia asta e dragostea ta, e fundația în care ai vrut să crești toată viața
e toată nebunia de care ai fugit toată viața
dar îți place, alberto, recunoaște că îți place
te așezi mereu lângă ea să o săruți pe sâni
să-i miroși părul și să-i asculți inima
și știi de ce ai să stai mereu lângă ea, alberto
pentru că aici e țara ta, aici sunt recoltele tale, amintirile copilăriei, aici crește grâu, aici se coace pâinea, aici sunt toate notele de 1o, extemporalele, toate cărțile de istorie și tot ce ai tu mai de preț pe planeta asta asta, lângă ea, lângă femeia asta lină și frumoasă cu brațe subțiri ca două versuri
Mult succes cu volumul de debut Alberto! Să mă anunţi cu lansarea. Sper că nu va fi în Spania 🙂
În altă dezordine de idei te-aş ruga să schimbi linkul la phoemia întrucît am modificat numele blogului meu după cum urmează:
http://infrareal.blogspot.com/
mersi fain şi multă inspiraţie!
ApreciazăApreciază
multumesc frumos, george. am sa tin seama de noul tau link
ApreciazăApreciază