Pacientul albastru


Pacientul albastru

-Trebuie să rezişti până la capăt!
Medicul în halat alb îi întinde pacientului în halat albastru o gumă de mestecat.
-Ce să fac cu ea?
-Ia, e cu aromă de căpşuni.
-Doctore, dar mor!
-Şttt! Azi nu moare nimeni!
-Mă doare, mă doare tare!
-Eşti mofturos rău! Mai am şi cu arome de fructe de pădure. Vrei?
-Nuu, mă doare, mă doare…
-Ok-ok, am înţeles, mi-ai mai spus asta. Vrei să vorbim despre durere?
-Când îşi face efectul morfina?… Vreau să adorm, vreau să nu mai simt durerea.
-Ce morfină? Aaa, păi nu te operăm acum, facem doar o simulare. O să-ţi arăt bisturiele mele, masca de anestezie, forcepsul şi pe asistentele din dotare.
– Ce?
-Mâine este ziua cea mare, acum te vei obişnui cu sala de operaţii, e noul tratament ce ni s-a recomandat de la centru.
-Păi eu ce sunt, cobai?
-Termină, nu fi prost, îţi repet: azi nu moare nimeni.
-Probabil, dar de unde ştii doctore? Mi se pare o butadă ieftină doar pentru a linişti pacienţii suferinzi de cancer în stadiul terminal.
Doctorul tace, pacientul tace, toţi tac. E rândul asistentelor să se rotească în cerc în jurul mesei de operaţii cu zâmbete ironice. Toţi repetă, inclusiv pacientul în halat albastru, cu voce tare ca şi cum ar implora o zeitate supremă: „Azi nu moare nimeni, azi nu moare nimeni!”… Secundele trec, apar minutele neşfârşite. Pământul îşi continuă traseul pe ruta prestabilită cu aceeaşi devoţiune bine-cunoscută. Distanţa şi durerea se reflectă asimetric în fainţa albă din camera de operaţii. Timpul parcurs de protagonişti între secunda 23 şi minutul 44 e pledoarie pentru invinicibilitate cotidianului, e ca o reclamă la un parfum scump în care toţi actorii, frumoşi şi tineri, fumeză din acelaşi trabuc scump şi povestesc, râzând în hohote, despre o vară perfectă.
Ştim că, uneori, moartea e doar o poveste despre spartul nucilor între palme şi lupta dintre 2 gladiatori orbi.
Ciudat, pacientul acesta în halat albastru e ca un zeu exilat pe o masă de operaţie. Regatul lui a rămas undeva departe şi se sfârşeşte acolo unde începe durerea.
Mâine o să moară. E de preferat să moară mâine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s