paradox matinal


inima bate neregulat
mi s-a acrit de atâtea drumuri insalubre prin gene
suburbii și halte perene în loc de scrisori
internet everywhere
pe aici trece o femeie cu părul despletit în angoase
are sub piele o fereastră ascunsă
și o sală de teatru în casă
cu draperii de catifea și scaune roșii
de aici începe toamna în fiecare an

îngălbenită ca o poveste lungă de peste două sute de ani
inima bate neregulat
cu eschimoși înalți pe cale de dispariție
pur și simplu în ultima vreme am slăbit
la prima lectură îmi poți citi oasele
ce altceva crezi că poți vedea în mine
decât foi mototolite cu apetitul de viață pierdut
și-un întuneric încadrat perfect în ramă

de la etajul 6 arunc dimineața toate lucrurile câinilor
în loc de mâncare
țipete, fotografii, ace de cusut, umbrele
o fărâmă de biografie într-o baltă de sânge
tot ce este inutil, smintit și fără destin
completez chestionarul morții
când m-am întrupat, ce mamă m-a răpit
regenerarea prin poezie
ce oceane am traversat, ce vene, ce secole
și-o continuă hărțuială de prost gust

inima bate neregulat
îi strâng sânii și ea fumează într-un nor de plumb
la o masă roasă de carii
cu același păr despletit în angoase
de aici începe toamna în fiecare an
sfârcurile o dor până la amnezie
nu e greu să o ascult cum îmi moare în palme
tăcută și transparentă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s