mi-aş fi dorit să încap în altceva, de preferat într-un cuvânt


venele care mi se văd la încheietura mâinii drepte
sunt elemente decorative pe acest trup
degetele care fugăresc prin iarbă o furnică sunt nişte soldaţi
care nu au primit niciodată soldă
în general organele interne nu se revoltă, nu miros florile din glastră
stau prin mine ca nişte paznici de noapte care-şi mănâncă salamul cu pâine
de fapt străin sunt de toate oasele, de toată pielea, de cei doi ochi, de unghii
şi cam de tot ce trag după mine în fiecare zi
e atâta linişte aici în roaba asta aburindă plină de carne şi sânge
încât şi dumnezeu îşi pipăie coastele prin stofa
pe care i-am făcut-o cadou de ziua lui
oare alberto ăsta?…
neah, imposibil!

mă aşez mai într-o parte, la dreapta lui
şi îi spun ca unui vechi prieten de liceu
da’ bine, doamne, de ce nu mi-ai spus şi mie că toate trupurile
ruginesc de atâta viaţă ca nişte cuiere goale scoase în ploaie?
eu vroiam ceva mai elegant…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s