prizadehartie’s Weblog

tac ca și când aș vrea să-ți spun ceva
am o mână care funcționează ca o inimă
și atât,
căci inima mea e un deget lipsă, cel care trebuie să apese pe butonul de la soneria ușii tale
tu chiar vrei să-mi întorc pielea invers să pot dormi pe ea
chiar în fața blocului tău?
nu, nu cred că vei înțelege
tu habar nu ai ce înseamnă
donde vas, los jueves???
îți voi cere piela ta să mă întind puțin
dar nu am timp să-ți explic de ce dorm mai bine peste celulele tale subcutanate
sau de ce toate vor merge bine la un moment dat
acum mă gândesc la un dans în care brațele noastre se lovesc de pereți
se lovesc între ele, se mângâie unele pe alte
le

deci
îți explic pe puncte
unu: nu ai nevoie de versuri sau de flori ca să știi unde mă găsești în fiecare dimineață
doi: prezervativul ca și minciunile se lasă pe noptieră cu rol de ornament, în loc de mileuri și bibelouri
trei: aunque tú me pierdas, yo siempre me encuentro contigo*
asta e regula de bază, ți-o traduc mot a mot
chiar dacă tu mă pierzi, eu mereu te găsesc
patru: să nu crezi în niciun dumnezeu, în îngeri, în moarte
să crezi doar în Mine
cinci: să poți să alergi, să poți să râzi, să știi să mergi nepăsătoare printre oameni
șase: nu existăm decât noi, restul oamenilor sunt niște modele de carton coborâte din manualul de anatomie dotate cu mecanisme rudimentare care-i ajută la mers, la mâncat, la serviciu
șapte: șșșș
opt: să aștepți cuminte ca toate poemele mele să îți iasă din piele ca niște aripi
nouă: să nu plângi niciodată
zece: hai să ne sărutăm, destul cu vorbăria

*- Pastora, Desolado