!?

am mers cam 15 minute
nu prea e zăpadă
de sub pământ iese ceva
un abur
cineva respiră sub el
îți fac poză chiar acum

Felii de roșii și cuţite albastre

Împreună vom merge să cumpărăm roşii. Da, să cumpărăm roşii. Roşii mari, zemoase. Vom alege un cuţit mare, din sertarul cu cuţite. Un cuţit mare, cu mâner de plastic albastru şi vom tăia roşiile felii-felii. O sacoşă întreagă, de plastic transparent. Masa va fi plină de roşii feliate. Multe. Toată masa. Nu contează că unele felii vor cădea pe jos. Probabil că vor cădea. Da, mai mult ca sigur. Câteva felii de roşii vor cădea. E normal, e foarte normal să cadă pe parchet. Eu ştiu că nu toate feliile de roşii au loc pe masă. Oricât de mare e masa unele felii nu-şi găsesc locul pe masă. Se poate demonstra matematic. Feliile de roşii la puterea a 4-a, masa, radical din suprafaţa mesei, plus greutatea mânerului de plastic duc la un rezultat straniu. Pe mine nu mă intrigă. Sunt obişnuit cu mânere de plastic albastre. La serviciu tai pâinea cu un cuţit cu plăsele albastre. Nu pot tăia roşii la muncă. Nu le pot tăia felii-felii. Îmi tremură mâna. Îmi tremură scandalos de tare. Apuc cuţitul albastru încerc să tai o roşie felii-felii. Mâna începe să-mi tremure. Constant. Vibrează. Colegii mă privesc. Li se pare normal să-mi tremură mâna. Nimeni nu taie roşiile felii-felii la serviciu. Nu poate nimeni. Toţi ştim că cuţitul cu mâner albastru nu e de vină. Fiecare purtăm în servietă alături de pâine, eugenii şi ceapa verde un cuţit albastru. E un sacrilegiu să nu porţi cu tine acel cuţit albastru. La piaţa toţi comercianţii păstrează sub tejghea un cuţit albastru. E legea cuţitului albastru. Toţi o ştim. Comercianţii pot tăia fără probleme roşiile felii-felii. S-a demonstrat ştiinţific că orice cuţit cu mâner albastru poate fi o armă letală în mâna unui comerciant oarecare. Nici un comerciant nu taie roşiile felii-felii, muşcă din ele, muşcă cu zgomot. Sucul de roşii li se scurge încet pe bărbie, pe gât, pe halatul alb de comerciant. Sucul de roşii e roşu. Aşa trebuie să fie. Roşu. Cuţitul trebuie să aibă mâner albastru, aşa trebuie sa fie, albastru. Iarba e verde. Cerul albastru. Masa e plină de roşii feliate. Sacoşa transparentă de plastic e goală. Am aruncat-o pe jos. Printre feliile de roşii căzute de pe masă. De ce se poate tăia doar cu un cuţit albastru roşiile? Nimeni nu ştie. Dar toţi tăiem roşiile cu un cuţit albastru. Absolut toţi. Chiar şi trecătorii de pe stradă folosesc un cuţit albastru pentru a felia roşiile. În apartamentele lor mizere, pline de gândaci şi firimituri căzute sub canapele, există un cuţit albastru şi o sacoşă de plastic transparentă. Există şi o masă plină de felii de roşii, unele felii sunt căzute pe jos. E normal, e normal. Toţi călcăm în apartamentele noastre pe felii de roşii. E un ritual. E o cutumă.
Roşiile se vor tăia felii-felii cu un cuţit albastru.
Roşiile sunt de culoare roşie, halatul e de culoare albă, cuţitul e albastru, cerul e albastru, iarba e verde, sacoşa e incoloră.
Întotdeauna sacoşa e transparentă.
Azi e o zi perfectă pentru a felia roşii. Cerul e albastru, iarba e verde.
E o zi perfectă pentru practicarea ritualului.
Şcolarii învaţă cum trebuiesc feliate roşiile. Doar cu un cuţit cu mâner albastru.
Nu e nimeni atent. Eu sunt cel mai atent. Repet, cuţitul e albastru, cerul e verde, iarba e albastră, sacoşa e plină de roşii feliate. Da. Roşii feliate şi cuţite albastre. Multe cuţite. O masă plină de cuţite. Cuţitele stau împrăştiate aleatoriu printre feliile de roşii pe masă. Unele cuţite au căzut sub masă. E o plăcere să călcăm desculţi printre cuţite albastre şi felii de roşii. Sângele se amestecă cu sucul de roşii. Comercianţii sunt în halate albe pline de suc de roşii. Şi poartă la brâu, cu mândrie greu disimulată, un cuţit albastru.
Pe stradă toţi trecători păşesc cu papucii lor chinezeşti, de vară, printre felii de roşii şi cuţite albastre. Unii aleargă. Ca şi cum s-ar afla pe o pajişte. Nu e nimeni atent. Eu sunt cel mai atent. Repet, cuţitul e albastru, pajiştile sunt imense, cerul e albastru, iarba e înaltă plină de greieri şi cuţite albastre. Trecătorii au papuci. Repet, trecătorii au papucii roşii, uşori, de vară. Se duc spre pieţe. Vor cumpăra de la comercianţi sacoşe de plastic transparente pline de roşii. Roşii mari, zemoase.
Se vor refugia în apartamentelor lor mizere şi vor începe ritualul de feliere a roşiilor cu acele minunate cuţite albastre. Mesele vor fi pline de roşii feliate. Multe. Toate mesele. Nu contează că unele felii vor cădea pe jos. E o lege a firii. Ca şi cum am spune că iarba e verde.

Poem C3-00

Prima noapte o să fie cea mai scurtă
O să facem schimburile promise
Eu o să-mi iau atriile înapoi
Tu vei dormi în noua ta piele
Părul îti va crește cu 2 cm
Va fi un adevărat spectacol
Mediul propice în care atomii iubirii
Se pot mări, încât să îi cuprindem cu degetele
Să le dă nume și culori
Vom face dragoste și mă voi dizolva deasupra ta
În piela ta, în părul tau, între coapsele tale, pe buzele tale
După câteva minute de nebunie extaziată și amețeală
Îmi vor crește la loc picioare, mâini, neuroni
Tu vei ieși din mine, mai frumoasă, mai inocentă, mai iubită

Hidrogen versus Stupiditate – Frank Zappa

Când mă despart de iubita mea o iau razna

Scriu președinților, miniștrilor, devin brusc patriot
Dau citate din Tudor Vladimirescu
Agăț femei în bikini pe facebook
Las comentarii la toate proastele
Doar, doar mă vede ea și se enervează
Și mă sună, să-mi spună ceva de genul
Cretinule, iar agăți femei, iar scrii incoret în limba română
Uneori scriu agramat din același motiv
Să-i dau un motiv să mă apeleze
Când mă despart de iubita mea o iau razna
Îmi pun poze pe site-uri să creadă că nu mai am nevoie de ea
Vorbesc cu toate toantele, le fac bloguri, poeme
Stau online nonstop, doar, doar mă apelează ea
Sunt un cretin debil, așa cum spuneam într-un text
Ea nu mă va mai apela niciodată pentru că atunci când nu sunt cu ea
Efectiv o iau razna, devin brusc militant al păcii
Și al bunăstării poporului român, cred că e cu altul în brațe acum
Și eu mă smiorcăi dând add la toate toantele

Clipu meu preferat de la 2pac

Poeţii sunt niște patroni de oameni (voi releva toate detaliile picante)

În primul rând toți poeții au pixuri performante
Prin care țâșnește poezia ca o spermă albastră (calitate superioară, desigur)
Țâșnește ca un prădător deghizat, ca sperma umană
Poeților le place brânză de oi
Asta îi ajută să rămână în contact cu lucrurile frumoase ale animalelor de la țară
Și întotdeauna poeții sunt niște indivizi viguroși
Nu există nicio boală care să-i răpună
Să-i urce în pat (desigur)
Poeții au o singură slăbiciune: își iubesc țara în care s-au născut
Și de aceea uneori mor prea repede prin parlament sau prin comisii de etică
Și totuși poeții trăiesc cel mai mult dintre toate categoriile umane
Unii ajung să dirijeze avioanele pline de romantici care plutesc deasupra Parisului
Că niște păsări oarbe
Alții scriu atât de multe versuri încât apartamentele vecinilor
Sunt inundate de flori, păsări exotice și femei frumoase
Poeții sunt stăpânii oamenilor
Le ciopârțesc destinele că pe niște bucăți de cretă
Le educă copiii
Le lasă gravide virginele
Și le fură mâncarea de pe masă
Dar ăsta e farmecul poeților
Pot face orice cu niște cuvinte pe care le amestecă pe pagină albă
Din care un pix magic (desigur) scuipă toate intimitățile planetei
Toate slăbiciunile și reveriile ei

Etichete:Albert Cătănuş, parlament.

Scrisoare foarte deschisă Preşedintelui României, Guvernului, Parlamentului şi întregii clase politice din România

Domnule Preşedinte, domnilor miniştri, domnilor parlamentari şi domnilor lideri politici, sunt momente în viaţă, momente foarte precise, în care trebuie să te opreşti. Momente decisive pentru viitorul unui om, ale unui guvern sau ale unei naţiuni. Acest moment a sosit. Întotdeauna am crezut că pentru fiecare misiune, pentru fiecare profesie există persoana potrivită sau un grup de persoane care prin natura pregătirii profesioanele, a harului şi a eticii este (şi sunt predestinate) pentru a îndeplini cu succes toate cerinţele care nasc din misiunea/profesia respectivă. Filosofic vorbind: un cineva trebuie sa fie preşedinte de ţara, şef de guvern, parlamentar sau simplu cetăţean. Însă domniile voastre aţi dovedit în mod repetat şi decisiv că nu sunteţi acel “cineva”. Nu aveţi harul şi nici dorinţa de a fi acel “cineva”.

În condiţiile actuale ale României se impune un imperios pachet de legi care să readucă acest popor pe fagaşul speranţei, pe tronsonul existenţei de zi cu zi în care cetăţenii români să fie mândri că poartă numele de “român”.

Eu, Albert Cătănuş – cetăţean român, preocupat fiind de soarta României, vă propun un plan de lege anticriză.

Dar mai intâi de toate vreau să vă vorbesc despre acei oameni care au făcut România “Mare”, despre aceea clasă politică care a dus România pe culmile prosperităţii economice, si anume, familia Brătienilor. Despre membri ei se spune că dacă: “Toată România s-ar scufunda peste noapte şi un singur Brătian ar fi reuşit să se salveze, acesta, prin diplomaţie, abnegaţie şi patriotism, ar fi reuşit să readucă la viaţă întreaga societate română.”
Mi-aş dori să avem iar o generaţie a Brătienilor în politica românească contemporană, măcar unul.

Dar să trecem la măsurile anticriză.
După cum bine ştiţi în anul 2011 România va necesita un nou împrumut extern de aproximativ 6 miliarde de euro pentru a putea susţine bugetul public de stat, adică, cu alte cuvinte, pentru a putea plăti pensiile şi salariile bugetarilor.
Ceea ce propun eu e mult mai ieftin pentru poporul roman, şi anume, să votaţi o lege prin care absolut toţi politicienii români şi aici includ: presedintele ţării, tot guvernul, remaniat sau nu, toţi parlamentarii (actuali si foşti), şi toţi ceilalţi lideri de partide (parlamentare sau nu) SĂ RENUNŢE la toate funcţiile oficiale şi la cetăţenia română în schimbul sumei de un milion de euro CASH şi a unei pensii de 2500 de euro lunar (timp de 25 de ani) pe cap de politician.
Amendamentele sunt următoarele:
– dacă există rude de gradul I care doresc să urmeze gestul patriotic al acestuia vor primi fiecare 333 333 euro cash si o pensie de 1500 de euro lunar pentru următorii 25 de ani.
-dacă există rude de gradul II care, de asemenea vor să facă ceva pentru ţara asta, adică să renunţe la funcţiile oficiale (dacă le detin, bineinţeles) şi la cetăţenia română, vor primi instantaneu 250 000 euro cash şi o pensie de 1000 de euro lunar, de asemenea pentru următorii 25 de ani.

După calculele mele acest amplu proces de purificare a clasei politice româneşti nu va costa statul român mai mult de 2 miliarde de euro.

Sunt convins că astfel România nu va mai avea nevoie de cei 6 miliarde de euro anul viitor pentru că se vor găsi surse alternative de autofinanţare, implicit se va face o economie reală de 4 miliarde de euro care se vor putea folosi pentru a se construi fabrici, uzine si autostrăzi.

Cât despre averile şi afacerile dvs, stimaţi lideri politici (din opoziţie, de la putere etc), nu se va întâmpla un nou fenomen “naţionalizare forţată”. Vă veţi putea vizita de 2 ori pe an proprietăţile, de Paşte şi de Crăciun. În schimb afacerile dvs. cu statul român vor fi închise pentru că nu mai sunteţi cetăţeni români, pentru că, după cum am menţionat mai sus, aţi renunţat contra unei sume consistente în valută forte la cetăţenia română; oricum, veţi avea destui bani daţi cu generozitate de români pentru a duce o viaţa lipsită de griji departe de România, cât mai departe cu putinţă. Şi alt favor: veţi putea împuternici persoane care să vă administreze în continuare proprietăţile din România şi afacerile (mai puţin cele cu statul care vor fi interzise prin această lege).

În încheiere, eu consider că aceasta e UNICA SOLUŢIE a României de a scapă de grava criză economică şi morală în care s-a scufundat în ultimii 70 de ani.

18 octombrie 2010 Albert Cătănuş, de profesie român

Etichete:Albert Cătănuş, guvern, parlament., presedintie

România e ţara noastră, nu a lui Băsescu sau a lui Igas, Migas, Pigas, sau cum se numeşte

Dacă noi nu luăm atitudine, dacă noi-românii, nu-i sprijinim pe acești români, cine o s-o facă atunci? UE? NATO? Dumnezeu din cer?

Am preluat articolul de mai jos de aici

”Văd că nimeni din presă nu este interesat să detalieze cum s-au făcut ”lichidările” la Pompieri, adică oamenii pe care românii îi prețuiesc cel mai mult . În România, 95% din populație are încredere în pompieri. Au detronat Armata ( 88%), Biserica și Poliția (55%). Este o jignire la adresa celor dați afara. Se întreabă cineva cum au fost dați afară acești băieți ?
O sumă însemnată de oameni au terminat definitiv cu sistemul (55 subofiţeri din judet/2.100 la nivel naţional. Unii dintre ei chiar erau meseriași buni, oameni pe care te bazai. Ce au făcut ei de sunt stigmatizați în halul ăsta? Cum s-au făcut aceste restructurări? Avantajați la punctaj, cei cu vechime (automat au vechime în M.A.I., cursuri, permise de conducere date în școală, ce nu s-au cerut la angajarea din sursă externă la servanti ) sau cei cu probleme disciplinare (mutați în subunități cu lipsă de personal care nu au participat la ’’selecție’’ ) sau foștii subofițeri tehnici (de la birouri, magazii sau telefoniste) mutați în state de organizare măsluite, la operativ fără examen scris sau probe de specialitate pentru încadrarea pe această functie. Situația medicală și rezultatele la pregatirea fizică de fapt nu s-au pus pentru că se contraziceau (supraponderal sau scutit de efort cu ’’FB’’).
Meseria de pompier necesită anumite responsabilități și riscuri majore, nu e ușoara (stingerea incendiilor, participarea la inundații, salvarea oamenilor, a animalelor din diferite medii). Pentru toate acestea este nevoie de oameni apți din punct de vedere fizic (rezistenti la efort) și totodată medical. Nu poți aștepta să își facă meseria pompieri din serviciul operativ care nu pot face față efortului fizic. Aceștia se pare că sunt din cei care rămân și e foarte grav. Se pare ca oameni din sistem sunt dați afară datorită calificativelor făcute de șefii GIS și de comandanții de detașamente pe bază de opțiuni personale.
La București nu s-a ținut cont de aprecierea șefilor GIS și a celor de la detașamente, au fost cu totul alte criterii de departajare. Era clar că ăștia ar fi putut să dea calificative preferențial. Aici e problema și trebuie verificați în primul rând acești șefi GIS si Cmd.Det. care ar fi trebuit să fie niște oameni integrii din toate punctele de vedere, cu o probitate morală excelentă.
Sunt totuși niște destine ale unor oameni puse la îndoială de aceștia după așa zise ,,calificative” (răspunderea e cel puțin morală). În ceea ce privește calificativele foarte bune ale angajaților, ministrul Traian Igaș a recunoscut că ele nu au fost date pe merit, ci “din burtă” (din pix), dar că îi place să creadă că disponibilizările nu au fost făcute ’’pe pile’’.(?)
Dau un exemplu de cum s-a făcut așa-zisa reorganizare într-un anume inspectorat: s-a luat subofițerul tehnic X și încadrat pe intervenție, el /ea nu a dat probe de specialitate, nu a sărit gardul sau căpăcit o scară de fereastră vreodata. Pe alt post la birou lăsat liber prin demisie de altul, s-a organizat concurs/examen bla bla cu cei puși la dispoziție… toate bune și frumoase, a luat “examenul” un domn cu 5 ani pe APCA. Asta e reorganizare? Așa se îmbunătățește acest serviciu? Prin “reorganizări” de genul ăsta ?
‘’Concurenții’’ care nu s-au prezentat la ‘’interviul de selecție’’ nu au nimic de demonstrat nimănui, cel puțin nu în situația asta. De ce să se prezinte la examen? Nu au fost testați anual? Am refuzat să mă prezint la interviul de ‘’selecție’’. Mi s-a parut o umilință maximă modul de departajare. Practic doar după calificative (3 Bine) , oricum ca militar ‘’cu sânge kaki în instalație ‘’ nu ai voie să contești nimic , doar execuți și semnezi. Mi s-a părut o cruntă bătaie de joc că s-a trecut cu buretele peste toate realizările și eforturile mele de până acum. Evaluarea naționala nu a fost decât o mascaradă sinistră, în ale cărei furci caudine au intrat doar cei făra protecția cuvenită. Eu am crezut în sistemul militar şi mi-am făcut datoria… nu primim nici macar şomaj.
…evaluarea ar fi trebuit să se facă, în primul rând, după aptitunile practice și NU dupa o teorie “înțeleasă numai de șefi ’’ (CUM POT FI APĂRAȚI POMPIERII DE ABUZURI DACĂ NU AU SINDICAT, NU POT DA INTERVIURI și comisiile de control nu se sesizeaza?) Dați afară fără o minimă protecție socială doar pentru că au refuzat să fie pupincuriști, să dea șpagă și să accepte mizeria din acest sistem. Acești oameni sunt doar victime și cei ce fac aceste lucruri sunt doar niște călăi, mai rău decât comuniștii și securitatea .
Inspectorul General pentru Situații de Urgență, Marcel Lucaciu a admis că moralul oamenilor din structurile IGSU a fost afectat în această perioadă, din cauza disponibilizărilor, ‘’dar ei au înțeles până la urma ce se întamplă’’ Acesta e primul act din spectacolul numit “DISTRUGEREA MINISTERULUI DE INTERNE” . Îmi pare sincer rău că se întâmplă așa ceva, dar asta e România, oare suntem un popor de proști și de lași, oare ne merităm soarta? Domnilor ziariști îndreptați-vă privirea către acești oameni și nu favorizați pe cei ce nenorocesc această structură! Cariera la pompieri… vorba asta… o glumă bună!!!”
subofiter operativ principal D I S P O N I B I L I Z A T
Dumitrescu Lucian Alexandru

Etichete:biserica, buni, Dumitrescu Lucian Alexandru, dumnezeu, mascarada, max media, pompier

Poezie.ro sau Pastramă.ro

Promiteam să revin asupra subiectului ”Poezie.ro”. Din păcate revin cu aceleaşi chestii livreşti-bălărioase. Atitudinea cenzorilor e la fel de frustrată ca acum 2 (doi) ani în urmă. Nimic din echipa editorială nu s-a schimbat, aceeaşi iluştri anonimi, veşnicii veleitari ai literaturii române contemporane, care tăie şi spânzură după cum îi tăie capușorul.
Însă, începe să mă deranjeze titlul site-ului. E ca şi când o echipă de turci îşi fac site-ul România.ro. Cam aceeaşi legătură există între cenzorii de pe poezie.ro şi anecdota mea de mai sus. Propunerea mea e ca să existe un comitet naţional de verificare a numelor site-urilor româneşti. Site-ul poezie.ro nu are nicio legătură cu poezia. Sunt peste 38 de mii de useri care mai de care mai amatori. Există un regulament care nu se respectă niciodată şi o echipă de cenzori care sunt şi “poeţi”. Trist e că niciunul dintre cenzori nu a fost capabil să impresioneze literatura română sau universală. Mai departe, site-ul are o avalanşă de useri, dar, din păcate, niciun un nume mare al literaturii române contemporane ca membru activ. De ce? Pentru că pe acest site singură literatură o fac cenzorii, şi vă daţi seamă că aici nu au loc adevăraţii profesionişti ai poeziei. Statură literară a cenzorilor e prea dominantă că să vină cineva să le pună la punct producţiile literare. E logic, nu? Mai departe, nicio autoritate naţională nu a recunoscut că site-ul poezie.ro este un exponent al literaturii române contemporane. Deci propunerea mea e că numele site-ului să se schimbe în “pastramă.ro”, iar cenzorii să primească supranumele de “felceri”. Micile lor frustrări vor căpăta aşa mai mult sens. Mai departe, userii trebuie să se închine de câte ori se loghează pe site la avatarurile cenzorilor ca nişte mici nord-coreeni. Şi la fel când se deloghează. Statură ecvestră a cenzorilor trebuie subliniată în fiecare poem al userilor de la “atelier”, doar e site-ul lor, ei conduc destinele literare ale userilor. (Vai de mama lor!)

Aşadar, propunerea mea, poezie.ro să devină Pastramă.ro

P.S. De ce un tip inteligent că mine se coboară la nivelul unor frustraţi literari precum cenzorii de pe poezie.ro? Din amuzament şi din dragoste pentru literatură română online.

Etichete:Albert Cătănuş, incultura din media, mârlănii, Pastramă.ro, romancieri români, Scandal

(Prison break) (variantă poeticească) (2012)

Stau singur aici în celula asta plină de frustraţi
Refulaţi sexuali şi ciorditori de vise straşnic de frumoase
O celulă comună
Două mâini, două picioare, un cap, o inimă şi alte organe
Am sângele plin de mârşăviile pe care le-am comis
Împotrivă altora şi a mea
Mai ales a mea
Şi tot încerc să evadez în fiecare zi
Dar degeaba corpul ăsta mă ţine legat de el
Cu o mulţime de cătuşe
Un fel de dorinţe de plastic
Singura mea şansă e să evadez în gardian
Și să-i biciuesc pe toţi fraierii ăştia care
S-au adunat odată cu mine
D-a lungul anilor în cavitatea celulei mele
Să-i dau afară şi să rămân la fel de singur
Ca atunci când am ajuns aici
Nevinovat, debil şi cu un râs de copil

Etichete:Albert Cătănuş, aripi, no one gets out from here alive

De ce minţim?

Că să fim mai frumoşi, mai înalți, cu un Dumnezeu în plus. Să ne vindecăm mai repede, să avem copii mai frumoşi, să mergem mai rar la cimitir. Să ne cunoaştem părinții și să nu mai ardem caloriile degeaba pe a 3-a planetă de la Soare. În general minţim pentru că avem colesterolul crescut și portofelul gol. Sau că la semafor nu mai merge culoarea verde. Minţim pentru că aşa ne trebuie, să fim pedepsiţi de ucigaşul ideilor frumoase. Minţim pentru că altcineva s-a urcat în trenul nostru, alticineva ne fute iubita sau ne duce copiii la circ. Uneori minţim pentru că e cel mai frumos lucru care ni se poate întâmplă pe planeta asta. Și atunci când ne oprim din minţit, ne dorim că ceilalţi din jurul nostru să ne mintă că totul cercul să fie complet.

Etichete:Albert Cătănuş, mitomanie

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 5,300 times in 2011. If it were a NYC subway train, it would take about 4 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Soneria telefonului meu

Kelly Sweet – Now we are free

Etichete:Kelly Sweet

bună dimineaţa

scriu de pe laptopul familiei de români la care am dormit
stau chiar lângă radisson blu, ca să vezi ce chestie
într-un cartier tres chic, ceva de genul ăsta
mi se întâmplă foarte des, să te văd pe geam
chiar dacă ştiu că eşti în alt oraş
ţi-am făcut şi poze din camera unde am dormit
ca de obicei cu vedere spe moarte
e un semn bun, ştii tu, multe minuni se petrec în preajma ei
faceţi linişte în sală
nu am vocaţie pentru poezie
nu mă arătaţi cu degetul
şi nu mai puneţi batista la gură când trec
nu eman spori de metafore
şi nici urma buzelor de pe pahar
nu e contagioasă
faceţi linişte în sală
duceţi copiii la şcoală
ca şi când nu m-aţi fi cunoscut vreodată
staţi la semafor şi din când în când
ciorile pe deasupra Brăilei vor croncăni
este primul semn că lucurile au revenit la normal
sirena oraşului a pornit degeaba
nu am nicio peliculă de fericire care să
erupă de sub piele
totul e okay, în 10 minute voi ieşi în oraş
te iubesc, iţi povestesc mai pe larg când am timp
diseară am fost invitat la o onomastică
te iubesc, viaţa mea
azi ma duc la tour eiffel, la montmartre şi la jim morrison
sper că esti bine
am facut foarte multe poze
am să-ţi dau beep mai târziu
de la concertul frivol de frunze uscate
pe care le voi călca în picioare
te iubesc mult şi port conul tău cu mine peste tot